Majoritatea regulilor de conduită au apărut în secolele  XVI și XVII, la Curtea Regală franceză, unde curtenii au elaborat obiceiuri sociale deosebite. Ei au întocmit o listă de comportament social adecvat și au numit-o etichetă. Acest cod s-a răspandit cu repeziciune și la alte Curți din Europa. O poveste despre etichetă datează din secolul XVIII, de la curtea lui Ludovic al XV-lea, Regele Franței. Acesta a fost neplăcut impresionat de felul în care se comportau oaspeții lui la Versailles, mai ales față de superbele grădini. Ca urmare, a cerut să se pună peste tot prin grădini etichete: „Atenție la trandafiri!”

Începând cu 1500 si pâna în 1900, copiii învățau eticheta la școală. Să ne amintim că școala nu era pentru toți, majoritatea rămânând analfabetă. Primeau sfaturi despre metode adecvate de îngenunchere în fața profesorilor, calitatea de a nu vorbi neîntrebat sau cum se folosește cuțitul de friptură pe post de scobitoare.

De-a lungul anilor, codul s-a modificat și au apărut noi și noi reguli. Multe dintre ele ne par amuzante astăzi. În țările occidentale, în anii 1800, un tânăr nu se putea adresa unei tinere femei până ce aceasta nu-l recunoștea. Fetițele făceau o reverență, iar băieții se aplecau în fața unei noi cunștințe.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon