Cu siguranță pentru foarte mulți este un subiect banal, dar acesta ține în totalitate de educație. Ne așezăm scaunul în așa fel încât capul să fie puțin aplecat peste marginea mesei, stăm cu spatele drept, fără să ne miscăm corpul atunci când ducem ceva spre gură. Se mișcă doar capul. Coatele stau apropiate de corp, dar nu înțepenim astfel. Oricât de experimentați am fi, dacă facem altfel riscăm să ne pătăm.

Lingura se ține ca un creion. Cuțitul se ține între degetul mare și cel mijlociu, arătătorul se sprijină pe spatele mânerului. Furculița se folosește cu dinții în jos. Brânza face excepție deoarece se duce la gură fără a înfige furculița în ea. Lingura și cuțitul, așezate în dreapta farfurie, se țin cu mâna dreaptă. Această regulă este valabilă și pentru stâgaci, care, cu siguranță pot folosi și mâna dreaptă cu aceeași ușurință. Furculița se ține în mâna stângă când cu dreapta utilizăm cuțitul. Când am tăiat bucata pe care vrem să o mâncam, trecem furculița în mâna dreaptă. Nu este greșit să mâncăm cu furculița în mâna stângă. La sfârșitul unui fel de mâncare, punem furculița cu dinții în jos și cuțitul paralel cu ea, cu partea tăioasă în interior, pe farfuria care trebuie luată, așa cum este prezentat în imaginea de mai sus, la punctul 2. Lăsate ca la punctul 1, tacâmurile vor indica faptul că nu am terminat de mâncat, dar ne-am oprit să bem apă sau ne-am ridicat să dansăm. Dacă farfuria este goală și tacâmurile sunt așezate astfel, înseamnă că mai vrem o porție din felul respectiv.

Dacă ne scapă pe jos un tacâm trebuie să cerem altul. Nu se șterge și nu se suflă peste el. Tacâmurile nu se ciocnesc de veselă. Nu se apasă prea tare pe cuțit. Nimănui nu îi place acel sunet produs de frecarea cuțitului de farfurie.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon