adihadeanAm decis să scriu despre Adrian Hădean pentru că îl consider un model pentru noi toți. Un adevărat Gentleman. Mi-am luat inima în dinți și i-am trimis un mesaj, apoi ceea ce a urmat mi-a confirmat deja părerea foarte bună pe care o aveam despre el și pe această cale vreau să îi mulțumesc. Mi-a răspuns prompt și mi-a oferit toate informațiile pe care i le-am cerut.  Adrian este Chef. Blogger de succes și spun acest lucru pentru că din momentul lansării și până acum blogul său „adihadean.ro – rețete fără secrete” a avut mai mult de 5 milioane de vizitatori (inclusiv eu). Și-a început cariera la radio, apoi a fost realizator și prezentator TV. Este redactor la publicațiile sale Revista Bulevard și Redacția de Știri ce își au cartierul general la Cluj. A publicat în 2003 prima sa carte de rețete culinare iar anul trecut în decembrie a publicat cartea „Rețete de Crăciun” – cu meniuri tradiționale care ne readuc aproape atmosfera caldă a sărbătorilor din copilărie. Adrian activează pe post de consultant la mai multe restaurante renumite, susține cauze umanitare precum cea a micuței balerine Melissa, a purtat flacăra olimpică anul trecut la Londra, face poze minunate și face mult sport. Este modest, discret și foarte elegant. Impresionant, nu-i așa? L-am întrebat care a fost prima lecție de bune maniere pe care a primit-o. Iată ce a răspuns Adrian:

 

 

Nu-mi amintesc prima lecție de bune maniere, poate pentru că nu a fost tocmai o lecție. Părinții mei sunt oameni simpli, bunicii mei au fost chiar mai simpli decât ei. Cu toții însă au fost dotați cu mult bun simț iar lecțiile noastre se refereau în primul rând la bunul simț și abia apoi la maneierele elegante (se leagă între ele, fără îndoială). Nu am avut nevoie de guvernantă pentru a ști că la masă nu sorbi mâncarea din lingură, nu ridici tonul și nu plescăi. N-a fost nevoie să ajung la școală pentru a ști că nu trebuie să trag fetițele de codițe. Apropo de asta, e posibil ca prima lecție de bune maniere să ne fi fost servită mie și fratelui meu pe când aveam trei ani și jumătate. Tocmai se născuse sora noastră (cea mai mare dintre ele) iar mama, de teamă să nu o sufocăm cu dragostea noastră, ne-a învățat că doamnelor și domnișoarelor trebuie să le săruți mâna.

 

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon