Am primit tot astăzi următorul mesaj pe facebook, de la prietena mea Raluca Maria Pușcașu. Mă grăbesc să îi răspund pentru că, din nou, sunt situații cu care ne-am confruntat aproape toți.

„Bună,

Am văzut articolul „Eticheta și viața la bloc” și mi-am adus aminte că și eu am o „problemă” din această categorie. Eu și soțul meu tocmai ce ne-am mutat cu chirie și problema noastră este că vecinii de deaspura noastră au un cățel, pe care îl lasă frecvent singur acasă sau îl închid în baie și care latră, urlă și plânge foarte tare, mai ales noaptea. Este foarte deranjat mai ales în miez de noapte să auzi urlete gen filme horror. Mă gândeam să merg să vorbesc cu ei, dar ce să le spun? Și mai ales îmi este fircă de reacția lor, niciodată nu știi peste ce oameni dai. Oamenii sunt foarte răi, deja am avut o problemă cu parcatul mașinii. Se pare că am parcat pe locul cuiva (locul lui poate pentru că a parcat de câteva ori acolo, nu că ar fi plătit) și ne-a stricat ștergătorul la masină.

Mulțumesc frumos,

Raluca”

 

Dragă Raluca,

Îți mulțumesc pentru mesaj. Mă bucură nespus interesul tău și faptul că secțiunea mea are un asemenea impact. Foarte mulți din cei care locuim la bloc avem animale de companie. Mai mari, mai mici, mai gălăgioase sau perfect tăcute. Pentru că trăim unii foarte aproape de alții este crucial să ne respectăm și să facem tot posibilul să nu ne îngrădim reciproc libertatea. Găsesc că vina pentru gălăgia de la miezul nopții este în totalitate a stăpânilor, nu a bietului Grivei. Cu siguranță va trebui să vorbești cu vecinii pentru a rezolva această situație. Dacă vă întâlniți în scara blocului îi poți întreba dacă au nevoie de ajutor pentru plimbarea câinelui, de exemplu. Mă gândesc că latră pentru că vrea afară. După cum spui, abia te-ai mutat și nu ai idee dacă deasupra ta locuiește un cuplu de octogenari care cu greu se pot deplasa afară pe timp de iarnă și noapte. Sau poate, dacă pleacă în weekend și nu pot lua animalul cu ei, poate îi ajutați voi și mergeți să îi dați de mâncare. Pentru o bună conviețuire cu vecinii trebuie să rezolvi situația cu calm, tact și răbdare. Ideal ar fi ca cei care au animale de talie mare și zgomotoase să le dreseze, să strângă urmele digestiei acestora atunci când le scot la plimbare și să se asigure că nu reprezintă un pericol pentru nimeni.

Referitor la problema cu locul de parcare, de asemenea la fel de spinoasă, va trebui să apelați tot la calm, tact și răbdare. Vecinul respectiv trebuie confruntat în legătură cu ștergătorul doar dacă aveți dovada clară că el este cel în cauză. Discutați, stabiliți o regulă, de exemplu cea a primului venit, care mi se pare firească. Știm toți ce greu se parcheză în București dacă nu ai loc plătit lângă casă. Vorbiți de asemenea cu proprietrarul apartamentului în care v-ați mutat, mergeți împreună la Serviciul Parcări, poate veți obține un loc al vostru.

Sper că am fost de ajutor și mi-ar plăcea foarte mult să mă informezi despre cum au decurs lucrurile. Este dificil să trăim toți în armonie când stăm atât de aproape unii de ceilalți. Astăzi toata casa mea mirosea a varză călită deși am gătit Beef Stroganoff și sunt convinsă că vecinii mei nu ne-au parfumat intenționat. :):):)

Cu drag,

Simona

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon