Dansul este o artă, o formă de exprimare sau de relaxare și ține mult de talentul personal. Cu toate acestea, și dansul se supune regulilor de etichetă. Odată cu schimbarea seratelor dansante în seri de club s-au schimbat și multe reguli, de exemplu: nu se consideră nepolitețe extremă atunci când o fată își invită partenerul la dans sau când un grup de fete dansează în cerc, fără partener. Dacă suntem la un concert, în club și simțim nevoia să dansăm, nu ne poate opri nimeni atât timp cât nu deranjăm cu mișcările noastre. Trebuie doar să ne limităm la spațiul pe care îl avem la dispoziție și să ne păstrăm decența. Nu e manierat să ne amuzăm pe seama celor mai puțin talentați, la fel cum nu e manierat să dansăm mai provocator decât animatoarele. În era victoriană era considerat nepoliticos ca un domn să danseze mai mult de trei dansuri cu aceeași parteneră, iar după fiecare dans, partenera trebuia condusă la locul ei. Păstrăm și astăzi cea de-a doua regulă, cât despre prima trebuie să facem precizarea că la o petrecere la care se dansează, este nepoliticos din partea domnilor să „uite” de una dintre invitate. O regulă valabilă pentru doamne/domnișoare este aceea că primele dansuri se acordă partenerului cu care au venit. După fiecare dans, acesta va mulțumi, iar când va invita pe altcineva la dans, va cere permisiunea atât doamnei/domnișoarei cât și partenerului respectivei. Nu este nepolicos ca o doamnă/domnișoară să refuze și nu trebuie să își motiveze alegerea. Ea poate cere chiar întreruperea dansului înainte de final fără a motiva. Este politicos ca în timpul unui dans, când alt pretendent ne cere onoarea de a dansa cu partenera noastră, să i-o acordăm. Astfel de întreruperi sunt permise. Dansul cu țigara aprinsă sau îmbrățișările și sărutările înflăcărate sunt dovada unor maniere proaste, la fel cum este o grosolănie să ne abandonăm partenra în mijlocul ringului.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon