Iată un subiect delicat. Spun acest lucru pentru că la locul de joacă ne întâlnim cu mămici, bunici, bone și copii de diferite vârste. Bunicile și bonele au tendința de a proteja excesiv, mamele se pot lansa în discuții lungi – între ele sau la telefon, iar copiii… au o imaginație bogată și o îndrăzneală pe măsură. Există unele situații care se pot rezolva doar cu ajutorul etichetei, dar avem nevoie de mult tact și de răbdare.

Am ajuns la locul de joacă cu fiul meu și bicicleta lui. După câteva ture, el s-a plictisit și a abandonat-o. Un băiețel i-a dat câteva târcoale, iar după o vreme și-a luat inima în dinți și m-a întrebat dacă îi dăm voie să se plimbe. Cred că toată lumea este de acord că locul de joacă este perfect pentru a ne învăța copiii să împartă cu ceilalți. Atât timp cât copilul nu se joacă cu o jucărie, poate fi împrumutată. Regula nu se aplică la jucăriile celor foarte mici, de exemplu cele pentru dentiție. Din fericire, majoritatea părinților cunosc această regulă. Când copiii sunt prea mici și nu pot vorbi, putem cere noi voie în numele lor. Dar s-a întâmplat ca o fetiță mai mare să ne urmărească prin parc și să îl împingă pe fiul meu de pe bicicletă, exact în momentul în care voiam să plecăm. În tot acest timp mama ei vorbea nestingherită la telefon. Ar trebui toți să știm că nu facem educație altor copii. Sub nicio formă. Nici chiar atunci când îi împing pe ai noștri. Indicat ar fi să discutăm cu părinții lor, dar dacă aceștia nu sunt de față, e bine să rezolvăm situația cu tact. Noi am lăsat-o să facă o tură, apoi i-am spus că plecăm și că o rugăm să ne însoțească pe bicicletă până la ieșire pentru că noi mergem acasă. Când un copil mai mare decât toți cei prezenți „face legea” la tobogan blocând coborârea sau la învârtitoare unde împinge cu putere și îi amețește pe cei mici în timp ce mama lui discută aprins cu alți părinți în partea cealaltă a parcului, îl putem atrage de partea noastră, implicându-l în activitatea de dirijare a celor mici. Dacă intră în joc, avem noroc. Dacă nu, fără ezitare putem vorbi cu mama lui. Și nu e nevoie să ne cerem scuze pentru că nu e în niciun fel vina noastră că acest copil se poartă urât. Nu e deloc manierat să îi facem observație.

O altă întâmplare care mi-a atras atenția s-a petrecut într-o dimineață, la ora gustării. O bunică se plimba cu banana după Matei care era cocoțat sus pe tobogan. Mai mulți copiii au fost tentați de banana în cauză, chiar dacă uneori acasă nici nu se ating de ea. Când vine vorba despre mâncarea la locul de joacă, eticheta spune următoarele: nu oferiți niciodată ceva de mâncare unui copil fără să cereți permisiunea părinților/bunicilor/bonei. Poate fi alergic sau poate ține un regim alimentar special. Fiți siguri că aveți suficiente provizii pentru eventualii pofticioși.

Ce facem atunci când și alți copii vor în același leagăn, pe același căluț sau motocicletă, la 2 minute după momentul în care s-a suit copilul nostru? Dacă ne dăm prea mult, ceilalți vor deveni nerăbdători, iar copiii nu sunt prea toleranți în aceste momente. Îl convingem pe copilul nostru să coboare imediat? Mi-e teamă că nu e posibil fără vărsare de lacrimi. Vom alege calea de mijloc. Îi vom comunica copilului nostru, cu voce tare, că mai are 5 minute, după care vin ceilalți la rând. Nu se pune monopol pe „aparate.” Dacă altcineva folosesște leagănul, iar copilul nostru își pierde răbdarea, îi vom explica cu tact că mai are de așteptat 5 minute până vine rândul lui. Când au trecut 10 minute și leagănul este tot ocupat, este politicos să întrebăm părinții  dacă micuțul lor se mai dă multă vreme pentru că și al nostru așteaptă la rând. Nu există niciun motiv pentru care părinții nu ar trebui să discute în mod cordial între ei. Suntem toți în procesul de educare al copiilor noștri. Fiecare la un alt stadiu.

De curând am renunțat la scutece, dar am înțeles că cei mici nu se pot stăpâni până la cea mai apropiată toaletă, mai ales când aceasta este foarte departe și ei anunță în ultimul moment. Din păcate, cu riscul de a ofensa pe cineva, problema trebuie rezolvată imediat, în natură, dar doar la vârste fragede. E bine să fim pregătiți cu șervețele umede și un schimb de haine.

Mămicile, dar în special bunicile sunt mereu gata să ofere sfaturi și exemple personale. Intenția lor este bună, de aceea, chiar dacă nu sunteți de acord, discutați cu amabilitate, primiți cu grație orice sugestie. De asemenea, oferiți sfaturi doar dacă vă sunt cerute. Este manierat să atrageți atenția unui părinte că greșește doar atunci când sunteți 100% siguri că greșeala lui pune în pericol siguranța copilului. Altfel veți fi cel/cea pe care îl/o ocolesc toți ceilalți.

Nu vă pedepsiți/certați copilul în văzul tuturor. Se va simți umilit și îi veți pune pe toți ceilalți (părinți și copii) în ingrata poziție de martor. Aceste lucruri se desfășoară acasă. Învățați-l pe copilul Dumneavoastră cum să îi respecte pe ceilalți, cum să își aștepte rândul, să nu arunce cu nisip în ceilalți copii, să ceară voie pentru a folosi jucăriile celorlalți, să nu treacă prin fața sau prin spatele leagănului, să elibereze imediat capătul toboganului. Acestea sunt exclusiv responsabilitățile Dumneavoastră ca părinte. Aceste și siguranța copilului care este mai importantă decât orice: decât convorbirile telefonice, decât discuțiile cu ceilalți adulți, decât diversele aplicații de pe telefonul mobil.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon