bianca
Sunt mereu în căutarea cadoului perfect și după cum am mai spus-o, mulțumită blogului întâlnesc cei mai interesanți oameni ai momentului. Într-o zi navigam pe Instagram si am zărit o brățară foarte interesantă. O brățară „ZEN”. Mi-am spus: „Mmm, I like that!” (pentru că eu îmi vorbesc în rom-gleză în capul meu :P) A trecut ceva vreme până am intrat în vorbă cu Bianca și sincer nu știu de ce așa mult. Brățările ei magice au o poveste frumoasă și vă invit să o cunoașteți pe Bianca pentru a înțelege exact ce spun.

„M-am îndrăgostit iremediabil de București în momentul în care am ajuns aici, la facultate. Îl consider cel mai frumos oraș din lume, pentru că e al meu și pentru că e “acasa”. Am lucrat încă din facultate și marele vis a fost să devin consultant. Ceea ce s-a și întamplat, cu două zile după ce am dat și luat licența ca absolvent de Pshiologie. Aproape 8 ani de zile am lucrat în calitate de consultant cu și pentru cele mai importante multinaționale din țară și din afara țării, lucru care m-a ajutat enorm – mi-a deschis mintea și mi-a permis să descopăr culturi și lumi diferite. La sfârșitul anului 2009, am plecat împreună cu soțul meu prin lume, ne-am luat un an sabatic și am călătorit în diferite colțuri ale lumii. Deși am locuit în India timp de o lună, nu am avut un “Eat-Pray-Love” moment, dar la întoarcerea acasă, ne-am dat seama amândoi că nu mai eram aceiași oameni. Perspectiva noastră asupra lucrurilor și asupra vieții în general, se schimbase totalmente. În tot acest timp, am învățat un lucru esențial și anume, că fericirea este un mod de a fi, nu de a avea. Fast-forward trei ani mai târziu, am adus-o pe lume pe fetița mea, Zara, iar venirea ei pe lume a marcat un alt moment crucial din viața mea. Am părăsit lumea glitz-and-glam, lumea corporate, pentru a mă îmbarca spre o călătorie cu destinație necunoscută – cea a antreprenorului aflat la început de drum. Din 2013, sunt sufletul și creatoarea din spatele brandului The Zen Project, un business în sistem fair-trade, care reunește o mică-mare familie internațională de artiști bijutieri și meșteri artizani din diferite colțuri ale lumii ( Thailanda, Tibet, India, Vietnam, Hawaii și America). Este o afacere la scală mică, dar care reprezintă fără doar și poate, biletul meu spre libertate și spre o viață tihnită și frumoasă, așa cum mi-o doresc.

M-am născut și am crescut la Ghimbav, un orășel de la poalele Tâmpei, iar primii ani mi i-am petrecut în sânul a doua familii de sași, la care rămâneam peste zi, cât parinții mei lucrau. Țin minte că atât mama, cât și bunicii mei de împrumut țineau foarte mult la etichetă și aveau, fiecare, câte un set de reguli precise, de la care nu mă abăteam și nu mă abat nici astăzi. “Bună ziua”, “Mulțumesc”, “Vă rog”, “La revedere” erau cuvinte magice, probabil printre primele cuvinte pe care le-am învâțat. Nu-mi amintesc de o întâmplare anume legată de bunele maniere, în societate sau acasă, în schimb, uitându-mă în urmă există un cumul de sfaturi și învățăminte pe care sunt foarte recunoscătoare că le-am deprins încă din copilărie. Astfel, acum adult fiind, pot spune cu toată sinceritatea că nu m-am simițit niciodată nelalocul meu, indiferent de locul, țara sau contextul în care m-am aflat. Ceea ce m-au învățat părinții mei au fost lecții de aur, care mai târziu m-au ajutat să mă descurc prin lume și să nu-mi fie niciodată teamă că nu pot face față unei persoane sau unei situații. De asemenea, țin minte că mama a insistat mereu foarte tare ca eu să mă port frumos cu toți oamenii din jurul meu, indiferent că erau prinți sau cerșetori, metaforic vorbind. Mereu mi-a spus că ‘vorba dulce mult aduce’ și că un zâmbet la momentul potrivit, poate face marea diferență. Este o lecție, printre multe altele, pe care țin foarte mult să o transmit mai departe și fiicei mele. A fi om și mai ales a fi un om manierat, cu bun-simț, cu respect și considerație pentru cei din jurul tău mi se pare fundația unei educații sănătoase.”

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon